…dar pentru perioade dintre anumite limite. Ca niste intervale de la matematica, va amintiti? Fericirea e periodica, la fel cum e de adevarata zicala: “Dupa ploaie, vreme buna”. Cea din urma nici nu stiu cum sa o numesc: speranta sau pesimism?
Pai daca as fi optimista, as zambi mereu la gandul ca voi trece peste greutati si va fi bine. Dar daca as fi pesimista, as (nu ASI, da??? voi aia de nu stiti sa scrieti) spune mereu ca nu ma pot bucura de fericire fiindca stiu ca va veni si-o perioda grea, o zi uracioasa cu ploaie mocaneasca de patrunde si prin impermeabil…
Mi-am dat seama ce sunt… sunt o fata normala care lupta sa iasa din stari proaste, care se bucura de momente de fericire, care incearca sa gaseasca solutii si care daruieste (uneori mai mult decat poate) fiindca asa simte si nu fiindca se vrea a fi placuta. Sunt o fata rautacioasa de multe ori dar pe buna dreptate, cinica in alte circumstante, o fiinta care uneori e nehotarata dar alteori hotararea o face sa lupte cu mare indarjire.
Stiu ce vreau si ma bucur sa lupt pentru asta.
M-am saturat sa ma plang, sa ma intreb de ce unii oameni sunt atat de rai, atat de egoisti si atat de prefacuti. Am hotarat sa ma axez pe ce e bun, pe ce e promitator, pe ceea ce merita.
Va imbratisez!
PS: Am invatat sa-mi planific timpul, si anume: am timp sa lucrez, sa citesc, sa vad o frantura de film, sa gatesc, sa schimb pareri, sa discut, sa fac poze, sa fac ordine, sa mananc, sa iubesc, sa scriu, sa termin treburile incredintate la timp, si asta in maxim 16 ore din 24. Fiindca da! Eu acum dorm in fiecare noapte 8 ore (cu mici exceptii).
PPS: De cand nu am mai scris s-a schimbat si uploaderul de la wordpress. Ar trebui sa ma certati. Va rog eu mult sa ma certati, ca sa scriu mai des, ca tare dor imi e de voi…